De ce chestiile astea trebuie sa aiba mereu un titlu?!

Si pentru ca nu am mai batut demult din obsesiile ce imi bantuie mintile pe aici, asta este o ocazie foarte buna sa o fac. Nu stiu exact de unde am imprumutat aceste "explicatii" beletristice.. i`m not the writing type.. 

In fine ce ma apasa in ultimul timp, mai mult decat obisnuitele mele probleme, devenite deja de ordin psihic, este ca imi dau seama de multa ipocrizie in jurul meu si imi dau seama ca am fost si eu cumva tarata in aceasta "dar nu-i mai bine sa.. ?! / hai lasa nu-i zice asta.. " si nu vreau sa fie asa. Nu vreau sa fiu una din persoanele alea care daca a rupt o relatie cu o persoana trebuie sa o inlocuiasca cu alta sau daca nu mai are persoane apropiate incearca sa-si caute altele. Am avut o perioada in care chiar pierdusem toate persoanele pe care le consideram dragi de langa mine (din orgolii ridicole desigur...) si am supravietuit (Ce-i drept atunci traiam mai mult singura in mintea mea..).

Totusi nu e un moment dinacela revelator, nu! Sunt oameni care au ales, ba chiar au verbalizat incetarea "prieteniei" cu mine, si nu am sa deplang asta, pentru ca am pretentia de la mine ca am crescut.. ca am inteles ceva din greselile facute in trecut. Vreau sa cred ca de data asta e vorba despre mine, despre cine si ce sunt si actiunile precum si re-actiunile slefuiesc personalitati, asadar, de asta-data voi fi multumita cu ceea ce am si am sa-i strang cat mai aproape pe oamenii care vor sa fie acolo si am sa le ofer spatiu si libertate celor care aleg sa nu. Si voi incerca sa ma detasez de reactii sentimentale si regrete fata de niste oameni care pur si simplu nu mai doresc sa faca parte din viata mea, fie si prin minimumul contact. Sunt in plin proces in ceea ce priveste aceasta tactica si simt ca functioneaza... deocamdata. Am mai invatat si ca mesajele de pe telefon pot fi sterse si ignorate, la fel si cele de pe e-mail, chat.. etc. Cu toate ca poate risti sa nu primesti un mesaj care sa nu raneasca, ba dimpotriva.. Cu toate astea am ales propriul comfort interior, am invatat sa-mi educ impulsurile la unele lucruri si sa ignor de la inceput lucruri care au un potential maximal de ma rani.

Si vorbeam despre ipocrizie, da... observ oameni care se mint pe sine si ii mint si pe altii sau poate m-au mintit initial doar pe mine, either way, e tot ipocrizie, si ce nu inteleg, altfel, este pentru ce? (nu nu vreau sa le aflu motivatiile, nici nu-mi mai pasa..)

Imi doresc de ceva vreme si muncesc cu mine la asta de ceva vreme, sa ma ingrijesc de mine, de sufletul si mintea mea- cu respectul de rigoare de a nu-i rani, jigni, sau deranja pe cei din jurul meu, cel putin nu voluntar-voi avea grija de asta).

Si stiu ca fiecare ajunge in patul lui in fiecare seara, aseaza usor capul pe perna si la urmatoarea intoarcere pe cealalta parte, gandurile napadesc, si napadesc si imagini , scene, regrete, intrebari- eu stiu pentru ca le am destul de des; inca nu ma pot dezvata de freamatul tuturor lucrurilor ce mi se intampla. Si stiu ca toti ne dam seama ca am gresit si unde am gresit. Eu aleg sa iau o pozitie si sa stick by it. Si nu m-am dezis pana acum de la cele promise. Pe altii insa ii vad zbatandu-se, contrazicandu-se in propriile conceptii, pareri si atitudini.  Pentru mine, iata, cel mai bun exercitiu e impacarea cu sinele. Nu mai am nevoie de demonstratii, nu mai am nevoie de justificari, de poze colorate, promisiuni si inimioare sau multe semne de exclamatie. M-am impacat cu sinele, mi-am acceptat deciziile, le accept in continuare pe ale celor din jurul meu-mai greu cu adaptarea , dar suntem pe drum! 

As vrea sa mai spun ca n-am niciun regret, dar totusi as avea cateva.. Ma adaptez usor si la asta : le luam usor, una cate una, si le acceptam, tragem concluzii, si ne impacam cu rezultatul; mergem mai departe.

Asta inseamna ca DA, in sfarsit incepe sa nu ma mai doara, sa nu ma mai afecteze si sa nu ma mai doara lucruri facute dinadins aparent, nu mai caut raspuns la asta. Nu mai caut! Gata cu disonantele cognitive (gluma de sociologi)! 

Mi-as dori sa pot fi in `absoluta totalitate`detasata de lucrurile prea lumesti, materiale si sa fiu sincera cu mine insami, sa pot fi fericita cu adevarat fara a colectiona atatea nevoi inexplicabil de inutile si dorinte irositoare de timp si energie.

Incerc o strategie noua, so bare with me. :)