luni, 25 aprilie 2011

Romanie, dulce Romanie....

[cu iz de frustrare]

De ce nu avem puterea sau nu vrem sa luam parte la deciziile din societatea in care traim ca sa fim intr-adevar noi cei ce hotarasc cum functioneaza aceasta?

Oare societatea romaneasca e pe punctul de a fi "devided and conquered"? Oare chiar suntem prea obositi cu vietile de zi cu zi ca sa mai dam importanta si deciziilor mari ce se iau, sau folosim asta doar ca o scuza pentru nu ne asuma responsabilitatea de cetateni?
Oare ne e frica de ceva? Oare cand a devenit  statul democratic un stat aflat sub conducerea, aproape insesizabila, a unui regim asupritor?
Cum putem sa ne ascundem fetele in pamant acceptand mahniti, nemultumiti si frustrati de ceea ce ne este apasat cu forta deasupra umerilor si a capetelor?
Cand si-a pierdut romanul identitatea nationala, adica acel "ceva", o idee, o unitate indivizibila la care orice si fiecare roman sa adere si pe care sa o impartaseasca; care sa fie motorul alaturarii pentru o guvernare "impreuna".

Imi doresc sa simt ca sunt roman, nu doar atunci cand imi privesc buletinul  de fata cu cel al altor etnii si pe el sa apara tricolorul si cuvantul "romania" dedesubt, sau cand aud limba romana vorbindu-se in juru-mi. Vreau sa simt o apropere de cei ce impartasesc si "modelul buletinului" si limba, si dincolo de astea sa simt ca sunt in siguranta printre ei, sa simt ca imi sunt frati, ca au aceleasi valori si ca au acelasi respect fata de seamanul lor.

Tragic e sa simti printre straini si alti cativa romani ca mai apropiati de suflet, de valori sunt oamenii cu care nu imparti aceleasi simboluri pe buletin si nici macar aceeasi limba.

Vreau sa fim ROMANI si sa ne mandrim cu asta! Sa nu ne fie rusine ca numele nostru e "Cristian" asa cum se citeste pe romaneste si ca locuim undeva in zona de centru-est a Europei, intre Dunare, Carpati si M. Neagra si sa nu ne fie rusine ca limba noastra-MAMA e ROMANA si sa o folosim cu drag si sa nu ne mai renegam radacinile, caci nimeni nu este creat din altceva decat ceea ce a mancat acolo unde s-a nascut, de pamantul pe care l-a calcat, de aerul pe care l-a respirat de cand s-a nascut si de oamenii printre care a trait de cand s-a nascut!
Si vreau sa nu ne fie rusine sa fluturam steagul tarii la "petreceri internationale!"

Nu esti american daca urmaresti 1000 de filme americane, nu esti german  daca folosesti doar produse electronice nemtesti si nu esti francez  daca asculti muzica franceza si vorbesti franceza fluent. Esti ceea ce esti prin locul unde te-ai nascut si prin lucrurile ce ti-au fost puse la dispozitie acolo.  Nu e vina nimanui ca te-ai nascut in Romania asa cum nu e vina nimanui ca sunt oameni ce se nasc in Valea Omo, în Africa de Est; insa nu nega cine esti cu totul, pentru ca atunci risti sa ajungi un nimeni!

Mie nu-mi e rusine sa spun ca sunt Romanca si nu mi-a fost niciodata, pentru ca nu-mi e rusine cu cine sunt, iar cei ce judeca inainte sa cunoasca sunt cei ce poarta vina.

O experienta de 4 luni in strainatate printre multitudini de nationalitati m-a invatat asta, si mai ales ca nu te poti ascunde de tine insuti incercand sa-ti ascunzi nationalitatea.

Un comentariu: