Un "anti"-articol

Nu scriu des. Nu mai scriu atat de des pe cat o faceam inainte  si poate din aceasta cauza nici nu am un talent deosebit -aici ma refer la scris ca act creativ, de o oarecare importanta-. Nici nu  am vreo veleitate in acest sens.

Totusi simt nevoia sa transmit, simt nevoia sa-mi vad propriile ganduri in aceste randuri.

Poate e o perceptie ingusta si mai mult ca sigur subiectiva, totusi observ in ultima perioada, o intetire a postarilor, a articolelor "anti".

Dintr-odata un numar tot mai ridicat din oamenii ce activeaza in online pe care-i mai urmaresc sau care-mi pica in radar atunci cand navighez pe aici, intamplator, fie posteaza, fie dau share la variate materiale cu mesaj cvasi-negativist.

Acum cateva saptamani circula constant prin feed-ul de facebook un video despre cum facebook-ul e "rau", demonstrand asta prin prezentarea povestii unui tip care in realitate traia o viata nasoala, iar pe facebook posta opusul a tot ce i se intampla, ca in final sa scrie o ultima postare exclamand cat de trista si destramata e viata lui, apoi stergandu-si contul de facebook.

In urma cu ceva zile, fiind, din coincidenta sau nu, la mare, mi-a fost dat sa citesc un articol postat pe platforma online a unei publicatii jurnalistice din Romania. O tipa isi exprima dezgustul fata de anumite categorii de oameni care "nu stiu sa aprecieze marea" si o aduc in derizoriu.

In acelasi timp mi-am dat seama ca si eu am facut chestia asta relativ recent, ironizandu-l acid pe un anume Radu F Constantinescu in relatie cu postarile sale (care in continuare mi se par extraordinar de seci si vadite de sens).

Totusi, astazi cred ca am avut  ceea ce americanii ar numi " a change of heart". Mi-am dat seama ca ma irita, si ma intriga in acelasi timp avalansa asta de hiper-critici si comentarii negative, si ca, eu fiind unul din oamenii aia care ma enerveaza, trebuie sa ma opresc.

Ce vreau sa spun cu asta e ca: mi-as dori sa citesc mai des articole ce pot fi critice, dar in acelasi timp educative, sau cel putin amuzante. Cu alte cuvinte, de ce trebuie doar sa tarasaim lucrurile care nu ne plac fie la altii, fie la viata in general prin noroi si doar atat?! Fara sa oferim si o solutie sau macar o anecdota amuzanta la final?!

Iar ca si completare la cazurile mentionate mai sus: Nu. Nu cred facebook-ul sau twitter-ul , sau internetul in general e de vina pentru problemele noastre, sau pentru fricile noastre, pentru limitele sau esecurile noastre, nici pentru incapacitatea noastra de a le constientiza/controla, etc. In definitiv, nu cred ca "exteriorul" e cauza problemei in genul asta de situatii, ci noi. Felul in care alegem sa ne raportam la lucruri, felul in care le intelegem, felul in care utilizam tool-urile care ne sunt puse in mana, felul in care triam informatia pe care o primim-asta e principalul mecanism care duce la unul sau altul din efecte.

Poate asta functioneaza doar pentru mine pana la urma; la urma urmei si eu folosesc un mecanism propriu de a citi si interpreta realitatea in care traiesc. Fiecare face asta la randul sau.  Intr-adevar, si fara urma de ipocrizie, mi-as dori ca numarul celor care gandesc cel putin critic, sau macar ofera doua ori mai multe fatete ale unui aspect, ori prezinta o problema si ofera si o solutie la aceasta, sa il intreaca progresiv pe al celor care se plang, critica fara argumente sau solutii, care se preocupa prea mult de stilul de viata personal al altora sau de alegerile lor personale, etc.

Si eu am fost unul din ei, poate, sau am devenit usor-usor, fara sa-mi dau seama pana acum.

Cred totusi ca avem nevoie cu totii, sau daca nu, cel putin eu, de mai multi oameni cu viziuni pozitive, indreptate spre progres,  viziuni reparatorii, nu doar analitice, oameni dispusi sa lupte spre realizarea concreta a lucrurile pe care doresc sa le vada functionand in jurul lor. Nu stiu exact de ce suntem asa, sau ajungem asa, insa pasivitata si negativismul excesiv nu pare sa fi ajutat prea mult-daca luam in considerare cel putin istoria recenta-.

Am fost si eu la mare de cateva ori vara asta si da, sunt o groaza de lucruri care nu-mi convin, care nu-mi mai plac, care ma intristeaza. Mi-am dat seama ca folosind o reteta proprie ma pot simti la fel de bine si de eliberata si de fericita intr-un loc unde ceilalti din jur sunt un agent dezamagitor in mod general pentru mine, mi-am dat seama ca nu-mi mai pasa daca 20 de fete din 30 in Vama, acum poarta sandale cu talpa ortopedica, fuste scurte lucioase si geaca de piele, bluze cu vedere larga la decolteu si se machiaza ca de cabaret... pot sa ma uit in sus, sa vad cerul cu stelele si luna, pot sa merg intr-un loc ascuns alaturi de cineva drag si sa adulmec mirosul sarat al aerului, sorbind dintr-o bere.
Pot sa ma bucur de toate lucrurile de care ma bucuram si inainte.


Da stiu, poate cativa vor spume ca si articolul meu poate fi folosit drept critica la cele de mai sus, insa, eu sper ca solutia e identificabila si se intrevede printre fraze.

Nu stiu daca va ajuta cu ceva, dar vroiam sa pun in scris ceea ce cred, ceea ce simt, ce vad, si vreau sa aduc si argument acolo unde se poate  si vreau sa propun si solutii la lucrurile care ma deranjeaza.

Mi-as dori de la mine in primul rand si in mod evident si de la cei din jur, sa vad mai multa atitudine pro-activa, mai multa implicare activa in realitatile fiecaruia, mai multa responsabilitate poate si un strop de umor si pozitivism.

Poate ne influentam unii pe altii in modul asta si rostogolim impreuna piatra asta mai departe, spre ceva mai bun pentru toti!