Tender is the Night

Recipe for surviving a dreadful-heated day in Bucharest

Lay down on a heated bed.  Leave the bedroom window open to allow sunlight and a bit of breeze in. Then pick up Sylvia Plath, start reading and play next song on repeat:

[There are things

I regret
To can't forgive
You can't forget
There's a gift
That you sent
You sent it . . .
My way]

Realness

  `Cause you are and always will be the love of my life.
   Everything in life should be love. There shouldn`t be any other way.
   Given the fact that there`s nothing really that I can do about it and that I can`t always fight the burst of feelings-might as well embrace what is given as such: beautiful, motivating and enriching... love. I will create every piece of my life with my mind and my love-it`s all i have and can never loose. I`mma keep it with me forever-the love.

Astazi am petrecut o seara puternic revelatoare si plina de emotie alaturi de cateva dintre persoanele cele mai dragi mie. Am impartasit cu siguranta ceva si din emotiile studentilor de la UNATC, care isi dau examenele de licenta saptamana aceasta. Desi stiam de anul trecut de acest eveniment, cumva nu am ajuns niciodata la vreuna din reprezentatiile lor, pana azi. Am mers, la recomandarea uneia dintre prietenele mele, la doua dintre reprezentatiile de azi: "O anecdota provinciala" si "Priveste inapoi cu manie". Poate din oboseala sau pentru ca totul a fost pe fuga nici nu retinusem foarte bine numele pieselor, dar odata intrate in sala, magia s-a produs. Trebuie sa recunosc ca demult nu mai simtisem atat de multa emotie intr-o sala de teatru, iar energia, si bucuria de a fi pe scena a actorilor m-a fascinat. Ce-a de a doua piesa,  "Priveste inapoi cu manie" a fost o experienta nemaitraita pana atunci la teatru. Am trecut prin stari de furie, plictiseala, angoasa, durere fizica, tristete, nemultumire, veselie, amuzament, suparare, dezgust, dorinta- in decurs de doua ore ca si cum as fi trait intreaga viata a personajelor. Inexplicabil poate, personajul lui Jimmy Porter poate fi identificat in cel putin 3 sau 4 persoane din viata mea, sau macar portiuni din personalitatea lui, chiar si cu propria-mi persoana.  A fost atat de realist incat am ramas, inca, intr-o ciudata stare de meditatie.
Recomand aceasta piesa, in special jucata de  oamenii astia , pentru ca vreau sa va impartasesc aceeasi emotie poate pe care am simtit-o si eu acolo, in sala aceea mica. Si  daca doreste cineva mai multe detalii, puteti gasi informatii pe Facebook, legate de gala studentilor de la UNATC cu programul reprezentatiilor si respectiv mai multe informatii si poze de la piesa care astazi mi-a dat lumea peste cap. Iata link catre pagina de facebook :

 https://www.facebook.com/media/set/?set=a.167498476754587.1073741837.150351365135965&type=1

Felicitari lor!

Rar ni se intampla in viata sa traim astfel de momente rascolitoare dar care ne ajuta sa ne cunoastem mai bine, sau sa ne punem intrebari fata de lucruri, tabieturi, comportamente pe care poate inainte le luam ca date sau nu le sesizam deloc. Iar pe mine aceasta experienta  m-a marcat si m-a motivat, asa ca doresc sa o impart si cu putinii si probabil apropiatii oameni care mai citesc pe aici. Am gasit si o alta varianta, in limba engleza alaturi de alte informatii cu privire la piesa in limba "de origine"-> Look Back in Anger .

I do hope you will enjoy this as much as i did.

Summer. A time for letting go.